Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii
Presă
06.05.2019

UTI GRUP: Afaceri anuale de 65 milioane de euro în construcții și instalații

Nicolae Ivan, Director general al UTI Grup SA, a vorbit despre evoluția businessului de construcții al companiei, dar și despre dinamica piețelor pe care aceasta activează, într-un interviu acordat revistei Agenda Construcțiilor.

În 2018, Grupul de firme UTI a traversat un proces de reorganizare a activităților și de divizare de la o structură consolidată de tip “monolit”, reprezentată de principala firmă a grupului – UTI Grup SA, la o structura de companii operaționale mai mici și flexibile, specializate în diverse domenii de activitate. În urma procesului, UTI Grup SA a păstrat în portofoliul de business activitățile de contractor general, de proiectare și inginerie în domeniul construcțiilor și instalațiilor pentru lucrări de infrastructură, de altfel unul dintre domeniile de tradiție ale companiei. Această linie de business oferă soluții “la cheie” pentru obiective civile și industriale și acoperă un spectru larg de servicii – proiectare, execuție și punere în funcțiune, pe care le completează cu servicii profesioniste de mentenanță în perioada de garanție și post garanție. Celelalte companii rezultate în urma divizării activează în domeniile de facility management, infrastructură IT, soluții smart city, geoinformatică.

În prezent, grupul UTI deține un portofoliu de contracte de peste 200 de milioane de euro, din care afacerile pe zona de construcții și instalații pentru infrastructuri reprezintă 40%.

Interviu cu Nicolae Ivan (31 de ani), Directorul general al UTI Grup și manager cu o experiență de 10 ani în domeniul tehnologiilor pentru construcții.

Cum a evoluat business-ul UTI în 2018 și ce estimări aveți pentru acest an?

Cifra de afaceri a grupului UTI pe segmentul de construcții și instalații a fost de 65 milioane de euro în 2018, cu aproximativ 5% mai mică față de anul anterior. Cu toate că am avut o ușoară scădere cauzată de reorganizările menționate și de o stagnare a unor proiecte de infrastructură, ne menținem în top 5 companii de pe piața de construcții din punct de vedere al veniturilor obținute din activități de construcții, al proiectelor derulate și valorii acestora, alături de companii internaționale mari. Pentru anul acesta prioritatea companiei va rămâne creșterea productivității și a profitabilității, consolidarea unor parteneriate pentru viitoarele lucrări și crearea unui mediu intern atractiv pentru atragerea de talente și de competențe specializate.

Care sunt cele mai mari lucrări pe care le aveți în derulare, în acest moment?

Menționez, în primul rând, lucrările de instalații ale Magistralei 5 de metrou, Râul Doamnei – Eroilor 2, proiect derulat în asociere cu Astaldi și FCC Construction. UTI Grup are rolul de antreprenor pentru instalațiile de curenți slabi (fibră optică, radiocomunicații, telefonie, ceasoficare, televiziune cu circuit închis, detecție la incendiu, taxare automată), instalații electroenergetice de joasă și medie tensiune, tracțiune electrică, instalații electromecanice: instalații sanitare, instalații HVAC, instalații de protecție civilă, de protecție și stingere incendiu.

Mai lucrăm la modernizarea ecluzelor Agigea, Cernavodă și Ovidiu, administrate de Compania Canale Navigabile, cel mai complex proiect de modernizare a infrastructurii de transport maritim realizat după 1990. Prima fază a acestui proiect a fost încheiată în 2016, urmând ca în acest an să finalizăm și cea de-a doua etapă. Este unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură de transport pe care le-am dezvoltat în ultima perioadă, având componente complexe de proiectare și inginerie, dar și de execuție. Am avut și avantajul de a lucra cu o echipă bine pregătită și implicată a beneficiarului, care a colaborat foarte bine cu echipa de execuție.

Un alt proiect important la care lucrăm în prezent este cel de refacere și modernizare a patinoarului Flamaropol. Acesta are o istorie mai complicată, pornind de la procesul de licitație, care a avut loc în 2014, semnarea contractului după un an și jumătate, primirea ordinului de începere a lucrărilor și predarea parțială a amplasamentului după alți doi ani. Practic, am primit avizul de începere a lucrărilor în 2017, dar beneficiarul a eliberat în totalitate amplasamentul în septembrie 2017, când, de altfel, am primit și autorizația de demolare a ultimelor clădiri aflate pe terenul pe care trebuie construit patinoarul. De atunci și până în octombrie 2018, proiectul a progresat în ritm alert. În octombrie 2018, a apărut o blocare temporară a finanțării acordată de banca finanțatoare, etapă care este depășită acum, lucrările fiind reluate. Chiar și în aceste condiții, lucrările nu au fost întrerupte decât puțin timp, iar acum acestea se desfășoară în parametri normali, gradul de realizare a proiectului fiind de 35%.

Mai avem în desfășurare două proiecte în domeniul aeroportuar, respectiv extinderea și modernizarea terminalelor de pasageri ale aeroporturilor din Suceava și Oradea.

Realizăm studii de fezabilitate, proiectare și execuție de structură și instalații pentru o serie de penitenciare cu regim de maximă siguranță în vederea alinierii la standardele Uniunii Europene privind infrastructura și condițiile în sistemul penitenciar, precum și pentru unități militare.

Majoritatea proiectelor enumerate urmează a fi finalizate pe parcursul lui 2019, în condițiile în care finanțările de la buget nu vor fi blocate.

Aș menționa și câteva proiecte de referință pentru noi, finalizate anul trecut: construcția terminalului multimodal și a depoului de metrou Străulești, care încheie o altă etapă a modernizării și extinderii Magistralei 4 de metrou, unul dintre cele mai importante proiecte în domeniul infrastructurii de transport public din România, precum și lucrări importante în domeniul aeroportuar: noul terminal al Aeroportului Internațional Bacău și modernizarea balizajului luminos al pistei Aeroportului Internațional Sibiu.

Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați în derularea activității?

Multe dintre programele majore de investiții sunt întârziate, autoritățile centrale și locale nu își asumă responsabilitatea pentru dezvoltarea și modernizarea infrastructurii publice, dau dovadă de lipsă de viziune pentru a demara proiecte care să depășească propriul mandat și de lipsă de profesionalism în managementul proiectelor mari. Ne mai confruntăm cu arierate în creștere, având proiecte pe care le-am finalizat, care sunt funcționale și utilizate, dar care sunt neplătite. Iar asta ne influențează întreaga activitate, căci, pe lângă dezamăgirea de a nu fi plătite proiecte în care am investit resurse și know-how, ne găsim în situația de a nu putea plăti furnizorii de ale căror echipamente avem nevoie pentru celelalte contracte pe care le avem în derulare. Problema arieratelor este mai mare decât în trecut și nu vedem semne de îmbunătățire. Ca o soluție improvizată, a apărut un întreg sistem de plăți prin Bilete la Ordin, prin care companiile încearcă să își asigure continuarea activității, dar care nu poate înlocui un circuit firesc, normal al plăților.

Ne mai confruntăm cu dificultăți cauzate de birocratizarea excesivă a sistemului, ceea ce pune în pericol finalizarea la timp a lucrărilor din cauza procesului îndelungat de autorizare și de obținere a avizelor necesare, de controversele politice care distrag atenția de la problemele socio-economice reale, dar și de mediul legislativ din România care a devenit impredictibil și instabil, făcând foarte dificilă realizarea unor planuri de afaceri și de investiții sustenabile.

Necorelarea prețurilor de execuție a proiectelor cu creșterea prețurilor materialelor și a forței de muncă este o altă problemă, care afectează în general performanța companiilor din domeniu.

Cum rezolvați dificultățile legate de forța de muncă? Lucrați cu muncitori din afara spațiului european?

Lipsa forței de lucru, ca urmare a fenomenului masiv de migrare, rămâne în continuare cea mai mare amenințare a sectorului de construcții, public și privat, și implicit și a noastră. Nu lucrăm deocamdată cu muncitori din afara spațiului european, dar colaborăm cu mai multe agenții de recrutare specializate pentru identificarea forței de muncă în acest domeniu, pentru a asigura personalul necesar proiectelor curente, dar și cu agențiile de șomaj. Avem parteneriate cu licee și școli profesionale care ne recomandă absolvenți în căutarea unui loc de muncă, suntem activi pe site-urile și forumurile tehnice, dar și pe site-urile de recrutare.

O problemă serioasă este superficialitatea cu care se elaborează legislația economică și lipsa de viziune de ansamblu. Știm foarte bine cât de mare este nevoia de personal tehnic de specialitate, de electricieni, de instalatori. A apărut OUG 114/2018 care oferă avantaje fiscale acestor meserii, dar doar dacă se lucrează pe șantiere. S-a scăpat din vedere că același electrician sau instalator care, dacă astăzi lucrează pe șantier, beneficiază de facilitățile fiscale, dar dacă mâine lucrează în activități de întreținere și reparații ale clădirii pe care a construit-o, nu mai beneficiază de aceste facilități, care sunt foarte importante. Cu alte cuvinte, se stimulează doar construcția, nu și întreținerea și reparația, ceea ce va acutiza lipsa de personal de specialitate din domeniul facility management.

Cum credeți că va evolua piața de construcții din România în anii următori?

Estimăm că piața își va menține nivelul în anumite domenii, precum cel rezidențial și de birouri, cu investiții private. Va continua însă stagnarea în domeniul infrastructurilor complexe, cauzată în principal de abordările politicianiste care duc la întârzierea lansării programelor majore de investiții anunțate, de lipsa unei viziuni și strategii sectoriale, dar și de impredictibilitatea fiscală și legislativă. Suntem sceptici, de asemenea, și în ceea ce privește potențialul pe care îl prezintă parteneriatele public private în domeniul infrastructurii. Două impedimente majore vedem aici: lipsa de asumare de către instituțiile guvernamentale a unei părți din riscurile proiectului (tendința generală fiind de a pune toate riscurile în seama partenerului privat, ceea ce face proiectele nebancabile) și costurile totale mai mari ale lucrărilor în regim de PPP față de cele cu fonduri bugetare, din cauza faptului că, în cazul PPP, banii investiți trebuie returnați entităților finanțatoare într-un orizont de timp de 10-20 de ani, în timp ce, în cazul lucrărilor finanțate de la buget, nu mai există această constrângere. (E.I.)

Citește articolul în Agenda Construcțiilor